Cafeaua de după-masă.
...diferită de cea de dimineaţă prin simplul fapt ca nu o bei singur şi pe fugă. În aşteptarea prietenului/prietenei, scriu aberaţii îngrozitoare de genul:
( Îmi simt picioarele. Îmi simt mâinile. Gâtul. Abdomenul. Sânii. Ochii. Limba.
Mă gândesc la mine pe bucăţi.
Nu am fost niciodată un întreg.
Cu toţii şi-au luat din mine partea care le convenea cel mai mult.
Partea care le lipsea.
Ce mai rămâne?
Locul de unde a fost smulsă o bucată se obişnuieşte şi fără ea.
Mai mult, locul se netezeşte şi, în timp, abia se mai cunoaşte lipsa.
Ce mai rămâne?
...
Gâtul
Abdomenul
Mâinile
Sânii
Limba
Ochii
Dar eu? Unde sunt eu? )
...în cafenea?
Nu înţeleg de unde această gândire emo. Să scrii lucruri deprimante e mult mai uşor decât să faci pe cineva să râdă. Mă gândesc la Andy Kaufman şi la Mighty Mouse şi râd de una singură. Mă gândesc la acei mulţi oameni care au murit pentru a demonstra că râsul nu era diavolesc şi la faptul că în esenţă, comedia este un lucru puternic şi serios şi mă revoltă duzinele de adolescenţi care îşi crestează venele pentru a arăta cât de "cool" e suferinţa cu o cauză absolut generală. Ca atare, rup în bucăţi ceea ce am scris mai devreme. Am reuşit să mă enervez de una singură. În momentul de faţă mă enervează:
Femeia care scrie cu creion HB pe hârtia lucioasă a unei reviste de rebus (modul în care îşi mişcă buzele cu un şuierat ca să arate tuturor cât de concentrată e.)
Rujul de buze, care mi s-a topit în geantă.
Prietenul care vorbeşte cu un aer elitist despre Freud, dar o dă în bară, pentru că în loc de Thanatos, spune Tatanos.
Turiştii japonezi care şi-au îndreptat aparatele foto spre noi.
N. care susţine că se află într-o stare complet asexuală şi demonstrează întotdeauna contrariul.
Pornirile de maimuţă ale unora.
Balerinii ruşi.
Zgomotul de tocuri pe asfalt.
Bărbaţii care-ţi cer un foc, doar ca să intre în vorbă cu tine.
Funcţionarii publici şi birocraţia, formularele de completat şi testele de competenţă de orice fel.
Cei care povestesc secvenţe din filmele pe care nu le-ai văzut sau ce se întâmplă în fiecare level de counter-strike-something.
Yahoo Messenger şi telefoanele mobile.
Relaţiile virtuale.
Formaţiile cu sound local.
Tenişii cumpăraţi din piaţă.
Oamenii plaţi.
Cei care ştiu tot şi cei care nu ştiu nimic.
Jude Law, Beyonce şi Marc Ovidiu.
Cafeaua care nu trece şi pe la masa ta.
Scumpirea ţigărilor aproape în fiecare lună cu 30 de bani.
Sudiştii.
Cei care poartă sandalele cu şosete.
Cheesburgerul din meniu, unde se specifică faptul că într-adevăr CHEESEburgerul are brânză.
... şi multe altele.
... şi multe altele.
... şi multe altele.
... în rest, viaţa e oarecum minunată, nu?